ÆTHER by DjinnRo

Music AI by SUNO | Versuri by ABS | Free ©

752484613_27535470649408716_5568486137330523402_n

731147170_27242572128698571_181147186521047812_n

695815281_26657171477238642_6671385712782734268_n

657757862_26163215326634262_5268440250278023983_n

608660495_1326607272829957_27814477357979384_n

648511425_25965848613037602_2278068705793684632_n

AETHER Music este o inițiativă Djinn.Ro care explorează zona de frontieră dintre versurile contemporane și potențialul muzical al tehnologiei AI.

Proiectul combină sensibilitatea umană — ritm, emoție, mesaj — cu capacitatea algoritmică de a genera texturi sonore, armonii și structuri muzicale imposibil de obținut prin mijloace tradiționale.

Este o muzică născută din dialogul dintre inspirație și algoritm — un spațiu în care ideile devin vibrații, iar vibrațiile devin identitate sonoră.

ÆTHER by DjinnRo

ÆTHER

Jocul astrelor (v1)

772840319_27788858010736644_1382703749628245391_n

„Trăim cu sufletul Pe masa de biliard a planetelor, Un meci cu miliarde de spectatori sensibili la fiecare lovitură. Între două ciocniri, Tu zbori și respiri printre stele, Eu privesc la Lună Și caut o mână Ce flutură din batistă. Și foarte rar, prea rar, Ne intersectăm în eclipse Ca într-un punct zero de reîntoarcere.”

Chip cioplit

„Toate strigătele lumii le aud prin tăcerile tale, ce îmi șoptesc timid despre cântecul inimii mele. Am pătruns taina Luminii privind sedus de adâncul ochilor tăi limpeziți și însetați de viață. Acum aud cum cresc florile după ce m-ai săgetat cu zâmbetul tău plâns, tras cu arcul peste douăsprezece milenii. Dar privindu-ți palmele ridicate, am simțit pe mine cum Cerul învelește Pământul, doar ca să nu înghețe, sub privirile mirate ale zeilor și titanilor. Ferită de ochii adormiți, Încă te zidesc în mine ca pe un chip cioplit ce păstrează secrete de la Începutul și Sfârșitul unui etern Paradis.”

Suflet dezgolit

„Suflet dezgolit, Zâmbet despletit, Te bucuri pe-ascuns De fiecare încarnare, Și doar șoptești, în somn, Clipe, raze, infinituri, Fără să-ți pese dacă cineva Ți-aude pașii cum calcă prin aer, Ca pulsul dintr-un vals ce nu se termină Niciodată.”

Precesie

„Sub măști înșelătoare, Viața se joacă amețitor pe apele dorințelor, Până când, singur, Pășești pe uscat. Împleticit, cazi în genunchi și săruți pământul ca pe o iubită sfântă, Până când, singur, Vei culege fructele coapte. Toate vânturile se vor porni atunci și te vor străpunge, Până când, singur, Le vei stăpâni cu o singură mână. Un foc va coborî din cer, Smerenie îți va aduce ca dar sau ca pedeapsă, Până când, singur, îți vei aprinde inima. Iar când lumina ta va străluci pe cer, Valurile se vor supune, Pământul te va asculta, Aerul te va hrăni, Focul te va mângâia.”

Noaptea sufletului

„În cea mai neagră oră a Ceasului Universal, Suntem seduși mortal de bezna minții încâlcite, Cu inima pe galantar. Nici Rațiunea și nici Visul Nu mai contează pentru noi, Decât dacă în calcul intră ceva scântei, avere sau vreun orgoliu mai de soi. Fără trecut, prezent și viitor, Stăm suspendați în așteptări, Dar fierbem pe interior Ca niște oi fără păstori. Geneza, Paradisul și Apocalipsa Sunt încă vii, urlă săpate-n noi, Dar nu le mai vedem prezența În clipa efemeră din noroi.”

Poeții și îngerii

„Ai mare grijă cu poeții și îngerii, Căci te trimit după stele, smochine și inimi albastre. Întâi te mint că cerul e din plastic, Apoi te iau de o aripă și te aruncă departe. Dar până să atingi linia orizontului, Te prind de cealaltă aripă, Și îți zâmbesc nevinovat. Apoi îți măsoară și cântăresc inima, Îți cer un preț corect în timp ce îți numără stelele din ochi. Dacă eziți, te vor ispiti cu un troc oarecare, Ba chiar îți vor oferi tot cerul la schimb. Seduși la rândul lor, poeții și îngerii, îți vor dezvălui o mare taină: Inima nu o poți vinde, căci nu e a ta, Doar o poți sparge în bucăți și o poți dărui, Precum explozia unei gigantice stele roșii din care se vor naște milioane de planete.”

Arcana XXIII

„În lipsa ta, în urma mea, Voi culege doar cioburi colorate Pe care le voi aduna ca într-un cuib, în inimă, Și apoi le voi arunca pe cer Ca să te găsesc în fiecare noapte. Fiecare picătură din tine va avea un alt nume, Câte unul din cele multele pe care le porți mândră, Chiar dacă nici tu nu mai știi că sunt ale tale. Iar toate aceste cioburi și nume de picături, Le voi asvârli și pe pământ ca pe niște zaruri care vor naște Și păduri, și flori și izvoare, Atât de diferite încât niciodată Nu vor mai crede că, adunate și potrivite, Vor duce la chipul tău. În lipsa ta, în urma mea, Picăturile căzute din stele Vor hrăni mereu îndrăgostiții Însetați de cealaltă lume.”

XXI Grame

„Iubește-mă sau lasă-mă Să zbor invizibil Peste gândurile și în visele tale. Și nu mă chema decât atunci Când vrei să vorbești cu tine, Cu acel tine care stă ascuns Ca un secret, ca un tablou Privit în tăcere doar noaptea, Căci ziua nu este timp destul Decât pentru ceilalți. Cheamă-mă doar atunci Când ai nevoie de tine, Să te privești în oglindă, Nu pentru a mă seduce, Ci pentru a mai atinge lumina Care arde în spatele măștilor. Nici vorbele, nici tăcerile, Nici hainele, nici lacrimile, Nu pot ascunde flacăra Care îți ține de cald Atunci când cerul și pământul Se răcesc în jurul tău, Când ceilalți nu te mai văd, Nu te aud, nu te țin de mână. Devin sărut doar atunci Când chemi un sărut. În restul zilei, mă ocolești Precum te ocolești pe tine Atunci când uiți de tine. Seara, nu mai stai în oglindă, Nu vrei să te privești adânc De teamă să nu te tulburi, Să nu adormi cu tine-n gând. Totuși, eu, sufletul tău, Te veghez din zbor, Privind mereu în visele tale, Le modelez și le colorez Ca să le iubești, să le urmezi Și să le îmbrățișezi mai des.”

Labirintul oglinzilor

„Rătăciți pe coridoare cu oglinzi, Nu căutăm ieșirea, ci pe noi înșine, În chipul și pe buzele străinilor Pe care îndrăznim să îi privim în ochi. Altfel, singurătatea întregii planete Ne-ar strivi încă dinaintea nașterii. Când mângâiem, pe noi ne mângâiem, Pe noi ne certăm, nouă ne dăruim, Iar când iubim, nu putem iubi Decât pe-acei străini mascați Cu suflarea noastră nevăzută, Costumați în umbre și lumini Care ne îmbracă inimile goale. Iar străinii nu se opresc Decât atunci când te recunosc Și doar cât timp se recunosc. Ne salutăm jenați ca-ntre fantome, Și fiecare pleacă mai departe, În căutarea chipului său necunoscut.”

Jocul astrelor (v2)

772904958_27788516234104155_2793563284053877885_n

Cântecul ochilor

„Când aerul e plin de zei, cuvintele devin cerneală, iar vorbele, un murmur fără înțeles. Doar cu privirea mai vorbim deschis, Ca o gură ce mestecă lumini și umbre exilate din pieptul nostru. Din vârtejuri negre ce se hrănesc cu stele, Doar ochii vii, aprinși din interior, Pot naște sori ce cântă limpede, pe limba luminii.”

Densitatea inimii

„Nu știu dacă ești capcană sau revelație, Dar sigur ești Poartă spre stele. Nu știu dacă dincolo mă voi dezintegra Sau mă voi Naște din nou. Nu știu câți ani-lumină voi străbate Prin spirala Sufletului tău. Nu știu nici măcar dacă dincolo vei fi cu mine Sau doar mă voi oglindi În voalul căzut al inimii tale. Știu însă, cântecul de sirenă blândă care visează să muște Din sufletul meu Legat de catarg.”

Luminează-mă!

„Tăcerile tale, ziduri până la cer, te păzesc, captivă într-un turn cu câteva ferestre mici prin care poți spiona viitorul. Palmele tale închise, ascund lacrimi și taine de bucurie, arcane încrustate pe chipul tău, ca pe o perlă călită în mare ce se vrea mângâiată de vânt. Zâmbetul tău, aerul dimineții, atât de vesel și transparent că nu se lasă prins de alte buze, ci doar în flori și pe aripi de fluturi. Părul tău, gânduri secrete, ca alge crescute în ape adânci ce se ridică timide spre Soare, gata oricând să se abandoneze sub lumina Lunii. Iar din ochii tăi… curg lumini, ca la îngerii seduși de oameni ce privesc pieziș, fără să atingă, minunile lui Dumnezeu. Cât despre mine, te rog, mă rog, Luminează-mă!”

Ape tulburi

„Privesc în tine ca într-o pepinieră de stele, Mascată în spatele unui zâmbet Cu ruj aprins și gene false. Privesc în tine ca într-o fântână și uimit, tot nu mă satur, De parcă aș încerca Să îți aprind întunericul Doar cu gândul meu. Privesc în tine și-ți simt pe buze Privirea desprinsă de vorbele tale, Parcă ai vrea să mă duci departe, Pe vreo stea fără planete. Apoi îți ștergi rujul și zâmbești cu ochii largi, De parcă nu ai plâns niciodată și nu ai jurat Că te vei răzbuna Pe dragoste Cu aceleași arme.”